A venit primăvara, învelită într-un strat gros de celofan.

O aşteptăm cu atâta nerăbdare. Îi simţim lipsa toată iarna. Reuşim de fiecare dată să uităm şi apoi să ne reamintim cât de frumoasă şi minunată este, atunci când vine. Cu verdele, culorile, păsările, vântul calm şi ploile ei blânde.

Şi cum vine? Împachetată în plastic şi celofan. Da, aşa am ajuns să ne bucurăm de frumuseţea primei zile de Primăvară. De ce am ajuns să oferim şi florile în ambalaje? De ce ai nevoie de 1 mp de celofan pentru a oferi o minune de frezie? De ce nu vrem să le prindem doar cu un fir de aţă, azi – unul de Mărţişor, mâine – unul simplu? Sau într-o hârtie, pentru protecţie nu? Sau simplu, strânse cu drag în palmă, ca şi cum, le-ai fi cules chiar tu mai devreme? Dar, apoi, de ce acest exces de flori într-o singură zi? Şi cum au reuşit dragele de ele, să crească, să înflorească, să fie culese şi să se ofilească astăzi, când afară încă ninge mărunt?

Cât de minunat e să vezi oamenii dăruind şi primind flori. Mi-ar plăcea să văd ‘nebunia’ asta mai des, dar cu mai multă moderaţie şi cu o mai mare grijă. Prea puţine zâmbete am văzut azi, sau flori mirosite, lumea aleargă în neştire să le cumpere, să le ofere şi să le primească, probabil cel mai des din obligaţie. M-am speriat un pic azi în metrou, doamne şi domniţe, cam triste şi obosite, stând îngândurate pe scaune, aşteptând următoarea staţie, ţinând buchete de lalele, zambile, frezii şi narcise în mâini. Lalele, zambile, frezii şi narcise frumos ambalate în celofan.

Iubesc florile. Le-am primit azi cu drag, m-am bucurat şi le-am pus cu grijă într-o cană cu apă. Dar nu ştiu, parcă ceva nu e bine…

De o primăvară frumoasă şi cât mai naturală să ne bucurăm!